Garoafa. Iti amintesti cand ai pronuntat ultima oara cuvantul acesta? Nici eu. Iti amintesti cand ai vazut ultima oara vreuna? Nic eu. Joi seara mi-a venit in minte cuvantul asta. Imi place mai mult cum suna in engleza:Carnation. La ce s-or fi gandit??? De ce carne? Poate din cauza preponderentei speciilor de culoare rosie. Asta pana sa apara tehnologia incurcisarilor feluritelor specii. Carne frageda si fina in valuri. Ce parte din mine disecata ar aduce cel mai mult cu o garoafa ? Ma privesc. Sunt cam slaba. Ma gandeam la coapse, dar aceste sunt acoperite de un oaresce strat mic si pufos de grasime. Mi-ar fi placut sa fie o parte de sub sanul stang, dar imi simt coastele. Deci nu. Gata stiu: muschiul din spatele geunchiului drept, Gastrocnemius pe numele lui. Gastro...= mancare. De la garoafa tot la mancare ajungem. Bine a zis cine a zis ca totul trece prin stomac. Sa fie oare stomacul cel mai important organ din corpul nostru? Cine e pentru stomac si cine e pentru inima? Hmm...inima poate fi pompata si artificial. Dar stomacul? El trebuie sa aiba tot timpul ceva de macinat. Trebuie sa poata fi capabil sa macine - digere cum se exprima specialistii. Asadar cred ca avem 1-0 pentru stomac.
Dar sa revenim la garoafe. Si azi am trecut pe langa o florarie, dar nu mi-a sarit in ochi nici o floare. Era doar un curcubeu. Garoafele imi amintesc de inmormantari. Si nu, nu le vad albe ci rosii! Pline de pasiune! Ce e oare in capul oamenilor care aduc garoafe rosii la o inmormantare? Realizez ca toate coroanele funerare sunt facute din garoafe! Oare pentru ca sunt mai simplu de manuit? Dar de ce nu crinzanteme! Mov, grena, galbene , albe, ruginii..vai dar cata varietate! si decenta in acelasi timp!
Hmm...ca sa-si rada de mort? Fraiere...gata cu pasiunile, cu carnalitatea, cu buzele rosii, cu pielea inrosita de fierbintela. Ia de-acilea niste biete petale care pana maine se vor topi oricum.
Nu mi-au placut niciodata nodulii din dreptul frunzelor de pe tulpina garoafelor. Mult mai gratioase sunt tulpinile trandafirilor cu spini care te surprind ivindu-se unde te astepti mai putin. Plus ca in nesimtirea lor petalele garoafelor cresc parca la infinit si nu au bunul simt sa cada, nu! ingreuneaza biata tulpina pana aceasta nu mai suporta greutatea corolei si se rupe. Garoafe obeze. Pe cand petalele de trandafir plutesc atat de usor. Se lasa prea repede...nu dau voie tulpinei spinoase sa arate de ce e cu adevarat in stare sa sustina!
Cat despre mirosul garoafelor, eu mi-l amintesc pe cel din copilarie, cand inca mai erau pe piata garoafe adevarate, nu tot felul de prototipuri imperecheate, coafate, grizonate, dantelurite si crosetate ca acum. Acel miros era dulce si oarecum un pic obscen. Brusc imi amintesc de spray-ul "bun" al maica-mi care se numea Impuls si era tinut la mare cinste pe raftul de sus din sifonier unde noi nu ajungeam decat daca ne urcam pe scaun. Sau cand mai crescuseram un pic, cocotate pe pantofii cu toc cu 3 numere mai mari.
Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un BigBang cum zic unii...
Dar stele rosii exista? Mi-ar placea sa vad o stea rosie.
Dar sa revenim la garoafe. Si azi am trecut pe langa o florarie, dar nu mi-a sarit in ochi nici o floare. Era doar un curcubeu. Garoafele imi amintesc de inmormantari. Si nu, nu le vad albe ci rosii! Pline de pasiune! Ce e oare in capul oamenilor care aduc garoafe rosii la o inmormantare? Realizez ca toate coroanele funerare sunt facute din garoafe! Oare pentru ca sunt mai simplu de manuit? Dar de ce nu crinzanteme! Mov, grena, galbene , albe, ruginii..vai dar cata varietate! si decenta in acelasi timp!
Hmm...ca sa-si rada de mort? Fraiere...gata cu pasiunile, cu carnalitatea, cu buzele rosii, cu pielea inrosita de fierbintela. Ia de-acilea niste biete petale care pana maine se vor topi oricum.
Nu mi-au placut niciodata nodulii din dreptul frunzelor de pe tulpina garoafelor. Mult mai gratioase sunt tulpinile trandafirilor cu spini care te surprind ivindu-se unde te astepti mai putin. Plus ca in nesimtirea lor petalele garoafelor cresc parca la infinit si nu au bunul simt sa cada, nu! ingreuneaza biata tulpina pana aceasta nu mai suporta greutatea corolei si se rupe. Garoafe obeze. Pe cand petalele de trandafir plutesc atat de usor. Se lasa prea repede...nu dau voie tulpinei spinoase sa arate de ce e cu adevarat in stare sa sustina!
Cat despre mirosul garoafelor, eu mi-l amintesc pe cel din copilarie, cand inca mai erau pe piata garoafe adevarate, nu tot felul de prototipuri imperecheate, coafate, grizonate, dantelurite si crosetate ca acum. Acel miros era dulce si oarecum un pic obscen. Brusc imi amintesc de spray-ul "bun" al maica-mi care se numea Impuls si era tinut la mare cinste pe raftul de sus din sifonier unde noi nu ajungeam decat daca ne urcam pe scaun. Sau cand mai crescuseram un pic, cocotate pe pantofii cu toc cu 3 numere mai mari.
Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un BigBang cum zic unii...
Dar stele rosii exista? Mi-ar placea sa vad o stea rosie.
