ce nu are un gras? slabiciuni.

Esti gras. A se citi supraponderal, apropiat de "modelul" american. Bun. Te iert ca din cauza ta nu am loc pe scaunul liber de langa tine din metrou. Te iert ca nu pot urca scarile rulante caci tu ocupi toata latime lor. Te iert ca trebuie sa ma sprijin de ziduri, garduri sau sa ca trebuie sa risc coliziunea cu o masina pentru a te depasi pe un trotuar ingust.

Stiu cum e sa ai o pofta excesiva de mancare, sa ai probleme cu greutatea, sa faca lumea misto de tine ca esti gras. Been there, done that.

Dar imbraca-te te rog adecvat. Tu fata, nu-mi zgaria retina purtand colantii aceia mulati sau tricourile acelea cu XXX numere mai mici acoperind doar o mica parte a sanilor, lasand la vedere parti multe, unele peste altele. Acum exista si magazine care va vin in ajutor. XXL le zice. Si inca ceva...nu-ti mai savura McSandwich-ul in locuri inchise (magazine, metrou) caci nu provoci stari tocmai placute celor din jur.

Iar tu baiete, stiu ca e greu sa te ridici din fata computerului cand ai un scaun al carui sezut e ca o matrita cu formele tale, dar stii la baie, locul acela unde e si wc-ul da, e si o chiveta si un dus. Ah, nu le-ai observat din cauza ca erau acoperite cu mult jeg datorita nefolosirii lor?  Foloseste-le! Poate asa lumea nu va mai stramba din nas in prezenta ta.

Nu judec pe nimeni. Dar putin bun gust si un minim de igiena zilnica nu a omorat pe nimeni pana acum.

imunitate

Esti pe un camp. Mergi in nestire. Nu pe drumul ala prafuit. Nu. Acum ai luat-o de-a curmezisul lui. Vrei sa descoperi peisaje noi. Drumeagul acela l-ai batut de atatea ori incat poti merge si cu ochii inchisi pe el. Vrei sa vezi cat mai mult, tot, daca s-ar putea. Iti doresti sa ai inca vreo doua - trei vieti.
Bate vantul tare. Nu-l simti. Iti zboara palaria de pe cap. Nu simti ca s-a cam racit atmosfera acolo sus. Incepe sa ploua. Din ce in ce mai tare. Nu simti. Te lovesc niste pietricele mici si reci. Nu, nici pe acestea nu le simti. Se opreste urgia. Tu iti vezi de orizontul tau. O raza de soare iti mangaie umarul stang. Nu o simti. O briza calda te invaluie. Nu simti. Soarele se ridica, iti arde ochii si pielea. Nu simti. Felurite pasari brazdeaza cerul si glasuiec in limbile lor. Nu le vezi, nu le auzi.
Ajungi la poarta unei cetati. Bati si ti se deschide. Lume multa, colorata, prietenoasa. Te asezi la masa cu ei si te hranesti cu o multime de povesti. Frumoase, triste, de razboi, de dragoste, de viata. Povesti urate nu exista. Le pui o multime de intrebari. Prinzi putere, te ridici si iti continui drumul prin acea cetate. La vest cetatea nu are ziduri. E doar o faleza foarte inalta, in fata careia se deschide oceanul. Il privesti cum se zbate si abia atunci simti ceva. Mirosul sarat. Te revigoreaza. Te dai indarat douazeci de pasi, iti iei avant, alergi si sari. O noua experienta. Acum vrei sa afli si povestile pestilor.

finisajele ne omoara

Esti sa zicem in metrou. Plictisita. Abia asteptand sa iesi la suprafata. Langa tine observi un tip destul de simpatic. Ii urmaresti conturul bicepsilor prin geaca de piele, asa  cum sta el agatat de bara, te uiti sa vezi ce incaltari are, ce fel de pantaloni. Ca absolventa eminenchie a Fashion Police apreciezi stilul. Poarta pana si niscaiva parfum discret. Ridici privirea pentru ca vrei sa-i studiezi profilul. Si cand colo ce sa vezi! Are ceara in urechi cam cat pentru juma' de lumanare...
Atentie la finisaje people! :D

sete

Imi placea vinul.  Vinul alb. Nu berea, nu maneaua, nu dansul din buric.
Imi era sete. Dupa ce papilele mele au simtiti pentru prima data aroma boabelor rumenite am inceput o cautare asidua a lor pentru a le stoarce sucul dulce, ametitor, un pic intepator si a-mi umple paharul. Cum simtul meu estetic este destul de dezvoltat, privirea mi se oprea doar asupra boabelor cele mai frumoase, rumenite. Le priveam si parca le si simteam gustul. Le gaseam destul de greu. Ajunsesem sa fiu foarte deshidratata la un moment dat. Mai dadeam peste niste boabe mici si pricajite, dar prefeream sa mor de sete decat sa ma aplec si sa le ridic. Imi placea doar sa le vad cum se rostogolesc din varful bocancului meu.
Intr-o buna zi insa, ametita rau fiind din cauza lipsei acestei licori mi-am calcat pe suflet si am cules o boaba mica, rotunda, zglobie. Parea coapta...parca un pic cam prea coapta...stiam ca nu-mi va placea gustul...dar setea era mare. Mi-am infipt dintii in coaja ei sa-i simt gustul. Prea dulce pentru gusturile mele...Atat de dulce incat atunci cand am aruncat-o cat colo mi-au dat lacrimile...De ce nu ma puteam multumi doar cu dulce?...
Uneori ma mai impiedicam de cate o boaba care ma trantea la pamant. O striveam, beam sucul dulce-amarui, ma ridicam si cautam mai departe.
Intamplator am dat peste o boaba ciudata...nu era asa aratoasa. Mai degraba oarecum stravezie...dar ma fascina! Am urmarit-o. Mai ca uitasem de sete. Voiam doar sa o privesc. Uneori o mai pierdeam si atunci sufeream mult. Cand o regaseam eram in culmea fericirii. Am petrecut mult timp privind-o si la un moment dat am realizat ca totusi, vreau sa o gust. Daca ma fascina atat de mult privelisetea ciudata...iti dai seama ce gust trebuia sa aiba? Dar nu am reusit, pentru ca tocmai atunci cand imi faucusem curaj sa o gust, a disparut...probabil in tara boabelor stravezii...Acum nici boabele rumene nu mai atrageau...voiam boabe stravezii...
Insa la un moment data am pus ochii pe o boaba rumena foc. Voiam sa  ma cam las de goana dupa boabe, sa gasesc o modalitate de a-mi potoli setea altcumva. Dar fireste ca nu am reusit. Am urmarit tiptil boaba rumena si fix cand era pe marginea unei prapastii si era sa o pierd am prins-o. Mine, all mine! Adevarul e ca imi era cam sete. Si da, era dulce, cu un iz placut de vechi si da, m-am ametit foarte repede. Am stors cat am putut si mi-am reumplut paharul. Insa cand sa ies pe usa, ametita fiind, m-am impiedicat si am spart paharul. Toata licoarea mea se duse dracului!  Imi parea rau de iarba din fata casei...care fusese patata de acea licoare care capatase nuante rozalii. Voiam sa ploua, sa spele tot. Am dormit vreo trei zile in sir ca sa uit tot. Cand m-am trezit din mahmureala eram ca noua. Am fost surprinsa cat de repede s-a dus toata acea amortela.
And here we go again!
In iarna ce a urmat, pe un ger cumplit  am regasit o boaba care imi atrasese un pic atentia inca de cand sorbeam cu nesat din boaba rumena. Privind-o mai atenta acum mi s-a parut fascinanta. Avea o elipsa perfecta, era aurie iar soarele cu dinti de iarna o facea sa capete tot felul de nuante. Chihlimbar nu altceva. Trebuia sa fie a mea! A fost simplu. M-am ridicat un pic pe varfuri si am cules-o. Am tinut-o in palma un pic, nu ma mai saturam sa o privesc, imi era un pic teama sa imi infig dintii in ea. Daca ma ametesc iar? Am tras un pic de timp ca sa prelungesc dulcea agonie. Si am gustat-o. Asa cum banuiam avea o alta aroma. Fata de alte soiuri pe care le incercasem aceasta boaba era foarte racoritoare si proaspata. Stropii ei imi gadilau papilele intr-un mod foarte placut. La un moment dat mi-a trecut prin minte ca probabil cam asa trebuie sa fi fost si boaba stravezie...Strop cu strop paharul meu incepea sa se umple. Mergea destul de greu, dar imi propusesem sa fiu cumpatata, sa savurez fiecare strop, sa sorb cu inghitituri mici sa nu ma mai ametesc. Dar cum fiecare boaba are un numar fix de stropi in ea si acesteia ii venise sfarsitul. Intr-o buna zi, cum stateam eu si o tineam in palma pregatindu-ma sa mai storc un strop din ea, s-a rostogolit. Peste munti si vai, s-a intors in tara boabelor chihlimbarii. Dar nu mi-a mai parut asa rau. Nu ma ametisem decat foarte putin.
Si atunci m-am hotarat sa schimb bautura! Sete, sete, bun, trebuia sa o potolesc, dar trebuia neaparat sa gasesc o alta licoare caci de buna seama de la vin ma cam ameteam. So...good bye white wine...

Mi-am amintit de un colt unde erau depozitate niste sticle ce contineau un lichid verde. Era ABSINTH. Am coborat in subsol, am parcurs labirintul de tunele subterane si am gasit acea camaruta. Ladita era tot acolo. Liniste ca de mormant. Dar era bine. Pace deplina. Am luat o sticla si am desfacut-o. Mireasma de anason a inundat camaruta. Am curatat un pahar de praf, l-am umplut pana cand a devenit verde de tot, l-am dat pe gat si asta a fost. Free. Acum imi pot potoli setea oricand am eu chef, cum am eu chef. Rezervele de absinth sunt inepuizabile pentru ca sunt doar ale mele.