Obisnuiesc sa merg cu metroul. Pentru ca e rapid si ma scuteste de timp pierdut aiurea in trafic alaturi de oameni care mai de care mai economi in a folosi apa si sapunul. Mai ales acum..pe timp de megacriza. Si la metrou intalnesc acest gen de oameni, dar macar trebuie sa-i suport mai putin timp.
In fiecare dimineata vin cu metroul catre birou si schimb magistrala la Unirii. Mergand de atata vreme pe acelasi traseu, la aceleasi ore, se intampla sa dai mai tot timpul cam peste aceeasi oameni. Despre unul aparte vreau eu sa povestesc acum si anume despre ceasul meu uman. Este un om in functie de care imi calculez daca sunt sau nu in intarziere. Acest om este un batran cersetor infirm care se deplaseaza pe o placa cu rotile ajutandu-se doar de maini pentru a o propulsa. Va inchipuiti ce forta poate avea acel batranel...si cam cu ce viteza se misca prin puhoiul de lume grabita de la 9 dimineata. Il intalnesc aproape in fiecare dimineata in pasajul de la Unirii. Daca el se afla in capatul pasajului dinspre Unirii 1 e ok, sunt relaxata, merg agale, eeeee tiiimp. Daca insa e inspre capatul dinspre Unirii 2 e clar ca ar fi trebuit sa fiu deja in birou. Nu ca asta m-ar face sa alerg, dar in timp ce merg agale ma pot gandi la o scuza pentru cele 5-10 minute de intarziere. Anyway, e incredibil cum il intalnesc pe batranelul acela fix la aceleasi ore in fiecare dimineata. Mai ca incep sa prind drag de el.
Obisnuiesc sa merg cu metroul. Pentru ca e rapid si ma scuteste de timp pierdut aiurea in trafic alaturi de oameni care mai de care mai economi in a folosi apa si sapunul. Mai ales acum..pe timp de megacriza. Si la metrou intalnesc acest gen de oameni, dar macar trebuie sa-i suport mai putin timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Instructiuni de utilizare: comentati ca nume/adresa url si scrieti in casuta care va apare doar numele.