masca atomica

cand ajungi sa te intrebi pentru ce dracului traiesti cred ca e destul de nasol. pentru cativa prieteni care oricum nu au nevoie de ajutorul tau si sunt la fel de ferciti si fara existenta ta? pentru un job care poate fi facut mult mai bine si de altcineva? pentru amici si varii cunostinte care nu sunt siguri de unde sa te ia? pentru...? nu mai stiu...cred ca doar pentru parinti traiesti. pentru ca fata de ei te simti dator. da stiu asta se poate numi egoism. pentru copii nenascuti?

sunt doar un spectator al lumii ce se desfoara in fiecare zi in fata ochilor mei. cu o masca venetiana pe fata. numai ca eu nu platesc bilet pentru acest spectacol. si ma simt cu musca pe caciula. spectacolul e frumos pentru ca au avut grija altii sa-l faca frumos...dar cu ce drept m-am furisat eu in sala? nu, nu stau chiar in primul rand dar de unde stau vad destul de bine decorurile alese, costumele stralucitoare, aud soaptele si muzicile totodata.

sau de fapt sunt un parazit al ei. nu fac nimic pentru lumea asta, pentru ceilalti. imi vei spune ca ce ar mai fi daca toata lumea ar fi alcatuita din Marii Terese, Picasso, Einsteini, Mozarti si alti eroi mai mult sau mai putin cunoscuti. nu ma intereseaza aceste aspecte. nu vreau sa fiu vreo (h)eroina, insa cred ca nu are rost sa traiesti daca nu faci pe cineva fericit daca prin viata ta nu influentezi existenta celorlalti. obisnuiam sa vad oamenii ca niste cercuri care se intersecteza la infinit pe o sfera. fiecare om cu cercul sau. si e frumos cand aceste cercuri se intersecteaza si danseaza. eu acum sunt un cerc care se roteste in jurul mijlocului unei fete. si acea fata sunt tot eu. mijlocul fetei se subtiaza, cercul va actiona in conformitate cu legea gravitatiei si va pica pe pamant. nu e frumos cand cercurile se desprind de sfera lor. si deci? ce e de facut? cred ca fata trebuie hranita astfel incat sa aiba puterea sa-si ridice cercul si sa-l arunce in sus. poate va nimeri din nou pe o sfera si va incepe sa danseze. sa aiba pofta!