nu trebuie decat sa-ti doresti foarte mult un lucru

Intr-o seara rece de iarna imi amintesc de o amiaza fierbinte de vara.
Eram la  capatul (sau inceputul?) Pamantului. Undeva la mare, intr-un satuc unde timpul parca incremenise. La capatul (sau inceputul?) acelui satuc este un camping care m-a suprins prin asemanarea lui cu cele occidentale.
Am stat intr-una dintre casutele mici, mici. Prima data cand am deschis usa de la acea casuta am avut senzatia ca sunt in casuta celor 7 pitici, dar pana seara m-am obisnuit si mi se parea destul de confortabila. E bine sa ajungi la orice lucru din casuta doar intinzand o mana. Eu stateam cu o prietena. O alta prietena (sa-i zicem Ana) cu iubitul ei stateau in casuta vecina, aflata cam la 5 metri distanta de a noastra.
Tocmai ce venisem de la plaja pe la pranz, toropita de caldura. Am intrat in casuta la umbra. Cum stateam eu intinsa aud vocea unui tip de afara: "Nu trebuie decat sa-ti doresti foarte mult un lucru."  asa pe ton lejer si oarecum sigur. Moama ce filosofeala ieftina ziua in amiaza mare pe aici...imi zic. Intra in casuta pufnind in ras colega mea. "Ce-i femeie??? ce te amuzi asa?" si incepu sa-mi povesteasca: "Pai sa vezi, eu veneam dinspre dusuri si pe alee, venind spre mine, o vad pe Ana careia ii aluneca pe  jos prosopul in care era infasurata. In acelasi timp, trecu pe langa ea un tip care dupa ce o depasi zise catre prietenul lui tolanit la umbra: " Nu trebuie decat sa-ti doresti foarte mult un lucru." tare, nu?" Si atunci le-am pus cap la cap. :) Nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa vad ce parere are iubitul ei despre acest aspect. Auzi si el filosofeala, dar la fel ca si mine, nu intelese. "Asa deci...of ...motanca asta, sa vezi ce-i fac..." Dupa juma' de ora aparu si Ana de la dusuri infasurata bine in prosopul mov. Cu totii radeam. Imediat isi dadu seama de ce si se inrosi. :)