Cercul e figura geometrica cea mai populara si cea mai placuta ochiului.
Ne plac lucrurile rotunde, ne plac sferele. Cercurile sunt utile. In primul rand roata. Oare ce intorsatura ar fi luat lucrurile daca nu se decoperea roata? Ce modalitate am fi gasit ca sa ne deplasam mai rapid ? Am fi preluat modelul pasarilor mai de timpuriu si am fi invatat sa zburam? Probabil ca nu.
Insusi Pamantul nostru e o imensa elipsa. Ca toate planetele de altfel. Ca toate corpurile ceresti. De la astrele ceresti pana la atom totul e rotund.
Vedem cu ochiul cel rotund prin intermediul globului ocular. Suntem creati din cercurile microscopice care sunt celulele. Corpurile noastre sunt o frumoasa plasmuire alcatuita din rotunjimi care mai de care mai interesanta. Ofera-i unui barbat rotunjimea unui san si e pierdut. Pupilele lui se dilata, mintile ii sunt pierdute fascinat fiind de vederea acelor dulci rotunjimi. Si perfectiunea in materie de corp uman nu e cumva ce a omului Vitruvian inscris intr-un cerc de Signor Da Vinci?
Cercurile sunt vesele, confortabile, ne fac sa zambim, sunt moi si ne linistesc (bombele ies din discutie :D). Eu de exemplu imi doresc foarte mult sa am un pat rotund. L-as simti infinit. As avea un sentiment de libertate nemarginita in el.
Va suna ca un cliseu, dar simbolul "unirii a doua destine" este un cerc numit inel. Evident...dupa forma degetului.
Buclele unui par sunt invidiate de orisicine. Mai putin de catre posesorii lor...care isi doresc un fir de par intins precum coarda unei viori.
Curentii de apa, de aer sunt rotunzi. Ciclonii si uraganele sunt ca niste piramide circulare cu varful indreptat in jos.
Tot ce ne inconjoara e rotund. Natura e rotunda, insa lasa ca avem noi grija sa o uratim cu patrate si dreptunghiuri ascutite.
Pana si mersul lucrurilor e rotund. Curba lui Gauss se aplica in orice domeniu. E universala. Viata insasi e rotunda. Te nasti neputincios, cresti, inveti, atingi un apogeu dupa care ajungi sa mori tot neputincios fiind...
Ne plac lucrurile rotunde, ne plac sferele. Cercurile sunt utile. In primul rand roata. Oare ce intorsatura ar fi luat lucrurile daca nu se decoperea roata? Ce modalitate am fi gasit ca sa ne deplasam mai rapid ? Am fi preluat modelul pasarilor mai de timpuriu si am fi invatat sa zburam? Probabil ca nu.
Insusi Pamantul nostru e o imensa elipsa. Ca toate planetele de altfel. Ca toate corpurile ceresti. De la astrele ceresti pana la atom totul e rotund.
Vedem cu ochiul cel rotund prin intermediul globului ocular. Suntem creati din cercurile microscopice care sunt celulele. Corpurile noastre sunt o frumoasa plasmuire alcatuita din rotunjimi care mai de care mai interesanta. Ofera-i unui barbat rotunjimea unui san si e pierdut. Pupilele lui se dilata, mintile ii sunt pierdute fascinat fiind de vederea acelor dulci rotunjimi. Si perfectiunea in materie de corp uman nu e cumva ce a omului Vitruvian inscris intr-un cerc de Signor Da Vinci?
Cercurile sunt vesele, confortabile, ne fac sa zambim, sunt moi si ne linistesc (bombele ies din discutie :D). Eu de exemplu imi doresc foarte mult sa am un pat rotund. L-as simti infinit. As avea un sentiment de libertate nemarginita in el.
Va suna ca un cliseu, dar simbolul "unirii a doua destine" este un cerc numit inel. Evident...dupa forma degetului.
Buclele unui par sunt invidiate de orisicine. Mai putin de catre posesorii lor...care isi doresc un fir de par intins precum coarda unei viori.
Curentii de apa, de aer sunt rotunzi. Ciclonii si uraganele sunt ca niste piramide circulare cu varful indreptat in jos.
Tot ce ne inconjoara e rotund. Natura e rotunda, insa lasa ca avem noi grija sa o uratim cu patrate si dreptunghiuri ascutite.
Pana si mersul lucrurilor e rotund. Curba lui Gauss se aplica in orice domeniu. E universala. Viata insasi e rotunda. Te nasti neputincios, cresti, inveti, atingi un apogeu dupa care ajungi sa mori tot neputincios fiind...
Frumos cu cercurile alea aruncate la sfarsit asa. Imi aduce aminte de un scurtmetraj (tu nu mai erai in cladire ca te luase somnul :D), unde erau niste oameni din rotite care mergeam pe niste sarme la nesfarsit si li se intersectau cand si cand dar nu se intalneau niciodata pe aceeasi sarma, si la un moment dat intervine o eroare si se intalnesc 2 pe aceeasi sarma si unuia incep sa ii pice membrele, adica rotitele si altul face tot posibilul sa il readuca la starea inititala. daca il gasesti pe youtube te-ai lamuri mai bine decat zic eu aici, da zici bine :D.
RăspundețiȘtergereAsa de lin curge textul scris de tine, de parca ar fi un cerc...cred ca am gandit deseori la fel, insa nu aveam suficient de bine rotunjite gandurile sa le fac sa se "rostogoleasca" in scris. Imi place mult ideea ta cu cercul.
RăspundețiȘtergere